|
Category:
ganduri
“ Nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca noi vom ajunge aici. Nici nu mai intreb ‘de ce?’.. De obicei, ce este frumos nu tine mult..m-am convins de asta de ceva timp incoace.Te-ai schimbat si nimic din ce a fost, nu mai era la fel. Si cum sa ‘iesi din decor’ mai usor? cum altfel decat gasind ce-a mai usoara metoda – scuza - si de data asta, scuza parea destul de palpabila din punctual meu de vedere. Am simtit ca ceva este in neregula, te-am intrebat si ai zis: ‘ totul este ok, de ce n-ar fi?’ dar de fapt, dupa weeked-ul respectiv ma anunti cum ca in ziua imediat urmatoare trebuie sa pleci acasa pentru pregatiri – urmeaza sa pleci din tara. In momentul respectiv, te-am intrebat daca nu cumva asta este o scuza, o scuza in care sa punem punct la ceea ce s-ar fi putut numi ‘relatie’ , pentru ca indiferent de durata sau intensitate, astfel este denumita. Ai stiut sa ma linistesti, cu toate ca era cel mai bun moment in care sa spui ca aveai de spus..Erau practic ultimele momente in care puteam sta impreuna. Ne-am indreptat catre parc, spre locul nostru (care probabil nu era numai al ‘nostru’..era al tau si probabil al altor cateva 'ele' ). Ma resemnez pentru putinul timp petrecut impreuna si ma bucur de el, doar ca ce simteam in interiorul meu urma sa se intample, dar abia dupa o luna de nebunie fara rost... Nu mai esti 'aici' , insa esti vazut in prezenta altcuiva..foarte patimas. Te intreb daca este adevarat sau nu, si chiar insist sa-mi spui adevarul, oricare ar fi el. Negi si ma asiguri ca nu aveai cum –fizic- sa fi tu acela, avand in vedere faptul ca erai in alt oras ( dupa spusele tale )..negi , chiar daca ti s-au dat alte 2 ocazii sa spui ‘ ce si cum’ din momentul ala. Dar nu.. 'PLECI' ................................................................................................................................................................................................................................................... Vorbim de la distanta, ne despart ‘ mii de kilometrii ‘..imi raspunzi intr-un final la un mesaj in care te intrebam cum ai ajuns, daca esti ok. Replay-ul? Foarte sec. Zile bune te eschivezi. Imi spui : .. ca nu putem petrece prea mult timp online (de telefon nici nu mai incape vorba) pentru inceput ca inca nu ai ‘net’..apoi ca esti foarte obosit; .. ca nu poti sa-mi spui unde anume te afli, pentru ca nu poti pronunta numele orasului respectiv (ballshit!); .. ca te trezesti zilnic la ora 5 AM; .. ca muncesti mult, incat iti tremura mainile ( ca nu cari farfurii, ca altii ); .. ca nu am idee ce inseamna sa fii singur printre straini si subliniezi lucrul asta; ca eu doar te pot aproba insa eu nu sunt in cunostiinta de cauza; .. imi reprosezi ca nu esti plecat la distractii sau la c**ve; .. ca iti displac intrebarile mele si ca devin repetitive (insa nu degeaba erau repetitive); Si tot asa.. Daca pentru tine a termina o relatie pe cale amiabila - cum ai spus tu ca ai incercat – inseamna sa minti in asa hal incat sa ajungi sa crezi si tu minciuna, nu pot spune decat – Sa-ti fie rusine! Ai asteptat o seara de luni, dupa o luna de “sarada” sa-mi spui ca iti pare rau si ca probabil o sa te urasc pentru ce va urma sa-mi spui. ..Nu te urasc, ci mai degraba incep sa ma urasc pe mine, pentru ca dau credit mult prea usor si mult prea repede si ca nu ma invat minte. Dezamagitor a fost sa vad pana unde s-a putut ajunge cu niste minciuni inutile..dar vorba aceea: 'what comes around, goes around'. Pe viitor o sa ii dau mai multa crezare acelui 'al 6-lea simt' , si daca va fi sa ma insele acel simt..atunci imi pare rau pentru celalalt; Punct! "
|
| | | | | Incearca sa citesti pana la capat!
Lasa-i sa te sinucida!
Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat...
Inteleg.
Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana... Ei,
iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele.
Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. A propos, ai vazut ce soare misto e azi
afara?
Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de
munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da' ieri? Ieri
aivazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri... Stiu, sunt aberant cu cicaleala
asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui
sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu
termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau
asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut?
"Pachet salarial atragator", "lucrul intr-o echipa tanara si dinamica",
"mediu creativ", "posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te
rog,ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC
merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis
oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si
ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da' platesc bine, nu? Aha, salarii
bune, de multinationala... Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot
in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis
filiala si aici? Deci asta e o multinationala... Nu, ca nu stiam. Si programul
cum e? Cum zice in ziar, "flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii
cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce,
atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta
peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc?
Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore
suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e... Am
inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un
salariu confidential... Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam
doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te
mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in
fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da' daca nu-mi zici cat
castigi...
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii
cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de
angajare, nu? Misto, ce sa zic.
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi?
Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?)
si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele
suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si
duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor
fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa
fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de
succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras?
Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala
(program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere,
iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai)
inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri
aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care
chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul
companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la
supravietuire?
Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut,
ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un
impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si
doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii
ca,de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu
profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da' habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia
pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara,
prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai
muncit de pomana pana la 32 de ani!
E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil
ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi
bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar
pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor, fara a pierde calitatea umana?
In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun
moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.
Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un
infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare
pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca
in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin
de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre
fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum
zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam
viitorul".
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.
Atat de valoros in aceasta lume globalizata.
| | |
|
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat :"Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci,iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii"Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat:MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas . si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele,singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am
baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC"...fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperita internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura"pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier,nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au"child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"... Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
|
|
|
